Esti o mama exagerata?

Orice mama a arătat, cel puţin de câteva ori în viaţă, prea multă grijă şi chiar afecţiune excesivă faţă de copilul ei. Fenomenul e mai des întalnit la mamele care au decât un singur copil, pe care îl sufocă cu atentie şi iubire indiferent de vârsta odraslei. Soluţia pentru astfel de mame este să-şi investească afecţiunea, devotamentul, grija şi dorinţele în mai multe direcţii, să nu mai fie copiii singurii destinatari pentru că aceasta e o povara prea grea de suportat pentru ei.

“Nu îi vreau decât binele”

Când copiii pleacă în vacanţă, deşi sunt pe mâini sigure, multe mame îi sună de câteva ori pe zi neavând ce să le spună, ci doar sa vada ele ca odrasla este bine. In aceste cazuri, nu numai ca-si deranjeaza copiii de la joaca, fiind rapid expediate, dar ii si agaseaza cu surplusul lor de grija si afectiune. Odata cu disparitia copilului, a universului ei absolute, o mama se plictiseste, desi are un partener de viata, are prieteni si alte preocupari. Iar copilul e sacait cu apelurile ei frecvente, deranjat in elanul si fericirea de a-si construe propriul univers. Pe cand mama e nefericita ca nu mai are pe cine sa acapareze, copilul e fericit ca a scapat de sub o tutela sufocanta.

Desi le vor numai binele copiilor, iar toate manifestarile lor sunt sincere si debordeaza de dragoste, nevoia de a darui a mamelor nu corespunde intotdeauna cu ceea ce copiii lor au nevoie sa primeasca. La orice varsta, copilul are nevoie de o lume proprie, secreta si doreste sa ascunda aceasta lume de curiozitatea mamei sau a celor apropiati.

Un copil stie ca poate sa se bazeze pe mama sa in orice situatie si la orice varsta. De aceea, o mama nu trebuie sa apeleze la gesturi disperate si uneori penibile care spun: “Ma tem pentru tine”, “Nu ma exclude din viata ta”.

Mamele trebuie sa rupa legatura carnala care le unea atat de puternic de bebelusii lor, deoarece acesti bebelusi au crescut de mult, trebuie sa-si faca propriul drum si sa-si organizeze viata asa cum cred ei de cuviinta.

Foto: www.flickr.com